La Crucea de Piatră
Celebrul „Red District” al Bucureștiului interbelic unde se afla și casa de toleranță La Crucea de Piatră se afla în zona desemnată azi generic de Calea Dudești - Poșta Vitan - Nerva Traian fiind demolat în anii comunismului pentru a face loc bulevardului Victoria Socialismului (Unirii) și Operei Naționale ale cărei planuri și fundații au rămas abandonate până azi.
Sursă foto: FotoShooting.ro
Aici se ascunde Paraschiv rănit după încăierarea cu Bozoncea
Groapa, 1957
Curent/Gen literar: Naturalism
Perioada: Roman Postbelic
Tip de loc: Bordel
Tânărul hoț, prins în flagrant cu ibovnica Stăpânului este aproape ucis cu o lovitură de cuțit. Bătrânul lui prieten, Gheorghe zis Treanță, alături de care făcuse pușcărie și îndurase tortura poliției, îl scapă și îl ascunde la bordelul Crucea de Piatră unde e îngrijit timp de câteva săptămâni de un medic și de fetele casei.
„Ăl bătrân îi apucă umerii zdreliţi şi-l purtă. Pe drum, Paraschiv leşină. L-a dus în Crucea de Piatră la o ţiitoare a lui şi-a chemat un doctor să-l îngrijească[...] Vreo două săptămâni zăcuse Paraschiv, cu fierbinţeli în trup, slăbit, mort aproape. Îl ţineau coardele ca pe un frate, că le plăcea tinereţea lui.
Gheorghe nu se mişca de lângă pat. Pungaşul avea o privire împăienjenită, tulbure. Abia vorbea de durere. Codoşul se ducea după doctor:
- Scapă, mânca-ţi-aş ochii?
- Scapă, n-avea nici o grijă, e sănătos tun.
Se mai înveselea ăl bătrân.”
Prima întâlnire a lui Mircea Eliade cu Nina Mareș, în cercul de prieteni care se strângea duminica pentru volei și socializare
Memorii 1907 - 1960, 1991 (reeditare 1997)
Curent/Gen literar: Memorialistică , Autobiografie , Modernism
Perioada: Interbelic
Tip de loc: Cartier
Tag-uri: Interbelic , Istorie culturală
„Duminica după-amiază se făcuse obiceiul să ne adunăm la Florica Capsali şi Mac Constantinescu. Aveau o casă bătrânească în cartierul Crucea-de-Piatră, cu o grădină mare cât o livadă. Într-o parte a grădinii, Mac pregătise un teren pentru volei. Veneau cu regularitate – şi destul de devreme, ca să joace volei – soţii Polihroniade, Vulcănescu, Sterian împreună cu Dan Botta, Petru Comarnescu, Mihail Sebastian, Haig şi Marietta Sadova. Dar în fiecare duminică apăreau figuri noi: Mărioara Voiculescu cu băiatul ei, magistrat, Lily Popovici, Harry Brauner, Sylvia Capsali, Gabriel şi Adrian Negreanu şi mulţi alţii. Venea adesea Nina Mareş, care locuia o odaie, la ultimul etaj, în acelaşi imobil din Pasajul Imobiliara unde se afla „Cuvântul” şi cu care ne împrieteniserăm toţi. Lucra atunci la Societatea Telefoanelor. Era mică, blondă, bună camaradă şi, deşi am aflat mai târziu, ducea o viaţă grea, râdea întotdeauna, era discretă, nu vorbea de necazurile ei. Se împrietenise mai ales cu Mihail Sebastian şi îi dactilografia manuscrisele nuvelelor – pagini mărunt scrise, cu multe ştersături, pe care nici un tipograf n-ar fi fost în stare să le descifreze.”
Începutul relației dintre Nina Mareș și Mircea Eliade, într-o seară de Crăciun din anul 1932
Memorii 1907 - 1960, 1991 (reeditare 1997)
Curent/Gen literar: Memorialistică , Autobiografie , Modernism
Perioada: Interbelic
Tip de loc: Locuință
Tag-uri: Interbelic , Istorie culturală
„Cu puţine zile înainte, se întâmplase ceva cu totul neaşteptat. Atât de neaşteptat, încât mi s-ar fi părut cu neputinţă de închipuit doar cu o jumătate de ceas înainte de a se întâmpla. A treia zi de Crăciun, seara, eram la Floria şi Mac mai mulţi prieteni, printre care şi Nina Mareş. Nu înţeleg de ce i-am privit mâinile şi mi s-au părut foarte mici. I le-am luat în mâinile mele. Degetele erau atât de mici şi delicate, încât păreau degete de copil. Nu mă înduram să-i las mâinile. Nina zâmbea încurcată – şi unii din prieteni ne priveau curioşi. Ca şi alţi câţiva prieteni, Nina ştia de Sorana. Adesea, la „Cuvântul” sau în odăiţa ei, unde urcam cu Mihail Sebastian ca să bem o cafea, le mărturisisem cât de dificilă putea fi Sorana, şi ei mă consolau, amuzându-se totodată. Ajunsesem, noi trei, foarte buni prieteni şi ne întâlneam de câte ori puteam, luam adesea masa împreună. Eram atât de buni prieteni, încât o „legătură” cu unul dintre noi ar fi părut o crimă împotriva prieteniei noastre comune. Ştiam cât de mult ţine Nina la Mihai, şi el ştia cât de mult ţinea la mine.
Dar în seara aceea nu înţelegeam ce se petrece cu mine. N-am înţeles nici după ce-am condus-o acasă şi am sărutat-o. Reîntors în mansardă, am încercat să scriu, dar n-am izbutit. Am adormit foarte târziu. A doua zi şi a treia zi, am rămas închis în mansardă, scriind. Îmi spuneam că n-ar trebui s-o mai văd, dar am văzut-o în aceeaşi seară. Am cinat împreună, am fost la un cinematograf şi am rămas apoi noaptea aceea la ea.”
Groapa, 1957
Curent/Gen literar: Naturalism
Groapa (1957), roman scris de Eugen Barbu, este o scriere de tip naturalist care redă viața într-o mahala a Bucureștiului interbelic, în jurul unor foste gropi de gunoaie și de exploatare a argilei. Acțiunea urmărește povestea locuitorilor marginaliz...
Vezi carte
Curent/Gen literar: Memorialistică , Autobiografie , Modernism
Memoriile lui Mircea Eliade, deși scrise în românește – limba în care, departe de țară, Eliade gândea, visa, își așternea pe hârtie opera beletristică – sunt publicate pentru prima dată integral în patria sa. Suculente, scrise cu un rafinat spirit de...
Vezi carte