Casa „Vasile Pogor” – Casa Junimii

În inima Iașului se află casa cu „ferestrele toate luminate, ușile toate deschise” (G. Panu, Amintiri de la „Junimea” din Iași), în saloanele căreia își dădeau întâlnire câteva dintre personalitățile care au marcat istoria României moderne: Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Alexandru D. Xenopol, Vasile Conta, I.L. Caragiale, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Creangă și mulți alții. Pe atunci această casă aparținea lui Vasile Pogor, unul dintre fondatorii celebrei societăți culturale „Junimea”, și a găzduit nenumărate ședințe junimiste.

Muzeul „Vasile Pogor” a beneficiat de lucrări de restaurare între anii 1994 și 2006, 2018 și 2021. Muzeul „Vasile Pogor” a fost reamenajat muzeografic în jurul societății culturale „Junimea”.

Sursa: https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/muzeul-vasile-pogor-casa-junimii/

„La Casa Pogor se țineau conferințe și cenacluri cărora încercam săptămânal să le dau o șansă, dar erau atât de plictisitoare că după un sfert de ceas plecam, promițându-mi să nu mai dau pe acolo. În două rânduri am luat trenul spre București, unde lucrurile stăteau tot așa. Se vorbea mult despre un curs de literatură, dar când am ajuns acolo, am constatat că era mai slab decât conferințele de la Pogor.”

„Capitolul Grigore Ureche, învăţatul din Târgul şaradelor poartă un moto din Ecleziast: „M-am uitat cu luare-aminte la toate lucrările care se fac sub soare şi iată: totul este deşertăciune şi vânare de vânt”.
Iată un prezent risipit de-a lungul vremilor: «Sosirea iernii, zăpada abundentă, frigul şi foamea au schimbat feţele oamenilor; mai mult încă, le-au asprit cugetul şi le-au învârtoşat inima. Aşteptând şedinţa Junimii îmi petreceam timpul într-o cafenea din astea noi. Astfel, am citit povestirile lui Ion Dragoslav, pe care voiam să-l compar într-un studiu cu naşul său spiritual, Ion Creangă. Căutam apropierea de Grigore Ureche care mă învăţa ce înseamnă răbdare, demnitate, toleranţă. El era încântat de a fi cunoscut generaţia tânără a lui R.A.: «Stau încremeniţi ca ghioceii sub omăt. Îşi aşteaptă ceasul… Revoluţia din 1989 a măturat straturi groase de nămeţi ai tiraniei, o adevărată schimbare la faţă nu s-a petrecut». Mai spunea că multe din evenimente se aseamănă, se săvârşesc ca pe vremea lui. Şi ca să mă lămurească, se apucă să-mi citească din Cronică…».”