Muzeu
Vezi un traseu literar
Nadia și Dragoș se plimbă prin oraș în timpul nopții
Cișmigienii, 2020
Curent/Gen literar: Realism magic , Istorie alternativă , Urban
„Dădu să plece. Dragoş făcu o scurtă mişcare s-o urmeze, dar se opri brusc. Se arătă curios.
— Încotro anume? Unde mai mergem?
Nadia chibzui.
— Hai să trecem pe lângă Palatul Suţu. Îmi place foarte mult cum se vede noaptea, când e luminat din toate direcţiile. Parcă e o clădire de basm. Şi în drum vedem şi Colonadele.”
Palatul Suțu - Muzeul Municipiului București Vezi loc
Pasiunea pentru științele naturale și vizitele la muzeu
Uniforme de general, 1977/1981
Curent/Gen literar: Nuvelă , Realism magic
„Iconaru rămăsese cu cutia pe genunchi. O strângea bine cu amândouă mâinile, şi deşi învăţase acum pe dinafară locul fiecăreia din aceste fabuloase coleoptere din Africa Centrală — Fangosoma Centaurus, cu cornul lui excentric, se afla chiar în mijlocul cutiei, având în stânga lui un Macrorbinia, verde, cu coarne asemenea cerbului, iar la dreapta, acel Steramtonnis virescens, alb cu dungi verzi, în faţa căruia se oprea întotdeauna să-l privească la muzeul de la Şosea („Dar exemplarul meu e mai bine conservat!" îi spusese Antim), urmând, în rândul al doilea, o Cetonia scaraboidae, apoi Taurina longkeps, cu elitrele de un verde sclipitor, de piatră scumpă, apoi Phryneta leprosa, pe care nu o văzuse până acum decât în fotografie — deşi le învăţase pe dinafară locurile, încă nu putea crede că această comoară era a lui.”
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” Vezi loc
Andrei și Gina au o călătorie halucinantă prin subteranele orașului până la Antipa
Nostalgia, 1989/1993
Curent/Gen literar: Postmodernism
[...]
Deasupra noastră auzeam clar zgomotul circulaţiei, tramvaiele huruind şi apoi îndepărtîndu-se, maşini ambalînd motoarele. Fundaţiile Bucureştiului îşi prelungeau din loc în loc pînă în culoarul nostru cîte un cofraj de beton din care ieşeau fire îndoite. Uneori culoarul se bifurca, şi pînă şi Gina se oprea încurcată, întorcînd înspre mine ochii nedumeriţi. [...] După ce merseserăm o vreme prin apa pînă la genunchi, plină de larve care ni se agăţau de picioare, urcarăm cîteva trepte şi drumul deveni mai drept şi mai uscat. Ținînd-o pe Gina de deget, aşa cum, în copilărie, o ţinusem pe Marcela de fustiţă, cînd ne jucam de-a trenul, am străbătut ultima porţiune a culoarului care urca în pantă lină, la capătul căreia se vedea o uşă stacojie, mai mare decît aceea din camera Ginei.
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” Vezi loc
Muzeul Hărților și Cărții Vechi
Patrimoniul muzeului este constituit din peste 1000 de lucrări realizate în perioada secolelor XVI – XX și reprezintă atât hărți ale regiunilor locuite de români și de strămoșii lor cât și ale continentelor, hărți astronomice și planuri de oraș. Din patrimoniul muzeului mai fac parte lucrări de grafică cu subiecte diverse: peisaje, portrete, vedute.
De-a lungul timpului, colecției principale i s-au adăugat și alte donații de hărți și lucrări de grafică, prezente de asemenea în expunere.
MNHCV creează legături între patrimoniu, educație și cultură, între trecut și prezent. MNHCV este un muzeu al celor pasionați de aventura cunoașterii, care vor trăi experienţe de învățare unice, într-un spațiu muzeal creativ.
Prin grija pentru patrimoniu și interpretarea lui, prin activități destinate unui public divers, facem dintr-un muzeu cu o colecție unică în România o instituție atractivă pentru public și relevantă pentru cultură, promovând cercetarea, interactivitatea, educația pe tot parcursul vieții, dialogul, incluziunea şi implicarea creativă.
Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi Vezi loc
Statuia care vomită [fragment]
Mai sincer ca Himalaya, 2018
Curent/Gen literar: Liric
„s„tatuia care vomită
lobotomizată din greșeală
primind scuze într-un plic cu antetul revoluției
și scoasă pe-un afet de tun în piața televiziunii unde
oratori cârpaci senatori își varsă zilnic lăturile minților
iar câțiva orbi fac găuri cu bastonul
și sădesc flori ale căror culori nu le văd niciodată
Se decretează amnistia generală
dar primăvara e întotdeauna o ocazie
când pomii de pe marile bulevarde se spoiesc
cu var pe trunchi și cu sânge pe ramuri
un fotograf a scos un album în relief
observatorul astronomic mânjit cu var și sânge părea atât de viu
încât a fost cumpărat de-o fundație australiană
care l-a transformat în maternitate pentru canguri
Scheletul brontozaurului din muzeul antipa
a fost învelit în steagul revoluției
prin gaură poetul național a ieșit să recite
dar un pompier i-a tatuat pe limbă FUMATUL INTERZIS
poetul i-a răspuns scriind pe geamuri
cu degetul înmuiat în lichidul sepiei:
îmi vine să plâng fără motiv
în timp ce patinatoarele se rotesc pe gheață
amețesc de crispare
și înviez în zăpada aceleiași secunde
sunt slab și mic precum morala inexistentă
a acestor rânduri amorfe
voi da la o parte iedera de pe fațadă
și-o voi arde în mijlocul curții
demențial zgâriind cu un cui
tăblița cu numărul casei
înjurând trecătorii
scuipându-i din cazemata pubelei
până când va răsări luna
și-mi va scoate ochii cu andreaua ei lungă
După aceste evenimente
în ziare a apărut un ferpar țepos ca o mătură
iar unghiile încarnate au devenit salvatoarele patriei
și chițăie ca niște șoricei prin colțuri de străzi
iar fumatul abia că nu-i interzis: statuia care vomită
compactează fum și vomă într-un altar subpământean
care va deveni în curând koh-i-noor.”
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” Vezi loc
Muzeul Național al Literaturii Române
„Muzeul Național al Literaturii Române deține un autentic tezaur literar format din manuscrise, cărți vechi și rare, documente istorico-literare, obiecte personale și piese de mobilier care au aparținut scriitorilor români, obiecte de artă plastică (pictură, grafică, sculptură), periodice, fotografii, înregistrări audio-video care redau într-o imagine de ansamblu profunzimea și complexitatea întregii arte a cuvântului în literatura română, plasată în context național și universal deopotrivă.” (Sursa: mnlr.ro)
Muzeul Național al Literaturii Române Vezi loc
Revelionul anului 1932, în spațiile ocupate de familia pictorului Steriade
Memorii 1907 - 1960, 1991 (reeditare 1997)
Curent/Gen literar: Memorialistică , Autobiografie , Modernism
„Atunci, în preajma Crăciunului, încă nu-mi dădeam seama de toate acestea. Trăiam încă euforia începuturilor. După un an şi jumătate, scriam din nou un roman; şi de data aceasta, un roman autobiografic. Puteam fi din nou singur, zi şi noapte, pentru că Sorana plecase de două săptămâni în Moldova, să petreacă sărbătorile cu ai ei. Am petrecut şi eu Crăciunul cu familia, dar de câte ori puteam mă întâlneam cu prietenii. Hotărâsem să ne adunăm de revelion la Mia Steriade; de fapt, încăperile pe care le ocupa tatăl Miei, pictorul Steriade, la Muzeul Kalinderu. Eram aproape întreg grupul de prieteni de la „Criterion”, la care se adăugaseră câţiva invitaţi. Contribuisem fiecare cu o anumită sumă şi câţiva dintre noi îşi luaseră însărcinarea să decoreze sălile, să cumpere vinurile şi să pregătească bufetul. Angajasem şi un pianist, aşa că cei care au voit (în frunte cu Mircea Vulcănescu şi Mişu Polihroniade) au putut dansa până dimineaţa. Am petrecut împreună cel mai reuşit revelion pe care-l cunoscusem până atunci.”
Muzeul „Dr. Ioan și Nicolae Kalinderu” Vezi loc
Dimitrie, tatăl lui George Bacovia, citește știrile din gazetă
Iorgu, 2022
Curent/Gen literar: Biografie romanțată
„Cică Muzeului din Iași i s-a trimis, dintr-o comună a județului Dorohoi, un monstru, un copil cu două capete, patru picioare și patru mâini. „Monstrul, zicea corespondentul ziarului, a fost născut mort.” Cum adică un monstru? Ce arătare o mai fi și asta și cum se poate așa ceva? Și-apoi cum l-or fi trimis oare? Cu căruța poștii? Asta întrecea orice închipuire...”
Muzeul de Istorie Naturală Vezi loc
Vizită culturală și aprecieri plastice
Jurnalul unei fete greu de mulţumit, 2024 (reeditare)
Curent/Gen literar: Memorialistică
Jeni Acterian vizitează muzeul împreună cu Mircea Berindei, remarcând lucrări de Daumier și Grigorescu:
„Marți, 4 octombrie 1938
Dimineața Fundație. Răsfoit Istorii de filozofie medievală și bârfit cu Mircea B[erindei]. Pe urmă ne-am dus la casa-muzeu Simu. Văzut un Daumier cu niște oameni în tren (sau un vehicul oarecare). Atmosferă foarte Dickens. Mi-a plăcut un Grigorescu reprezentând un tânăr cu o tunică verzuie. Costum elizabetan. După-masă am încercat să citesc ceva. N-a mers.”
Fostul Muzeu Anastase Simu Vezi loc
Casa memorială „Otilia Cazimir”
Muzeul „Otilia Cazimir” a fost inaugurat la 10 iunie 1972.
Otilia Cazimir (1894-1967), pe numele ei adevărat Alexandrina Gavrilescu, a devenit ieșeancă în 1898, în urma mutării familiei de la Cotu Vameș (jud. Neamț), la Iași. Casa modestă din apropierea bisericii Zlataust a fost cumpărată de Gheorghe Gavrilescu, tatăl poetei, în anul 1908, și a devenit locul în care Otilia Cazimir a trăit și a creat până la sfârșitul vieții.
Scriitoarea, în cele aproape șase decenii cât a locuit aici, a scris și publicat volume de poezii (Lumini şi umbre, Fluturi de noapte, Cântec de comoară, Licurici etc.), proză (Din întuneric. Fapte şi întâmplări adevărate, Grădina cu amintiri), un vodevil (Unchiul din America), numeroase articole publicate în revistele sau ziarele vremii, proză memorialistică (Prietenii mei scriitori…), literatură pentru copii (Jucării, A murit Luchi, Baba Iarna intră-n sat, Albumul cu poze). Traducerile din literatura rusă și din cea franceză completează profilul său scriitoricesc.
Cele două camere ale muzeului păstrează vie amintirea Otiliei Cazimir. Fotografiile, manuscrisele, volumele cu dedicație, biroul și biblioteca, se alătură lucrărilor de artă plastică semnate de Victor Mihăilescu-Craiu, Nicolai Constantin, Dan Covătaru. Icoanele de la bunicul dinspre tată (Gavriil Casian, preot la Roman), umbreluța de soare japoneză realizată din bambus și mătase, o rochie și un șal purtate de poetă în ultima perioadă a vieții, un goblen lucrat de mama Otiliei, cu dedicație „pentru Luchi”, pălăriile de soare întregesc portretul scriitoarei.
Sursa: https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/muzeul-otilia-cazimir/
Casa memorială „Otilia Cazimir” Vezi loc
Casa memorială „George Topîrceanu”
Muzeul „George Topîrceanu” a fost inaugurat la 22 iunie 1985.
Chemat la Iași de Garabet Ibrăileanu în octombrie 1911, ca subredactor al revistei „Viața românească”, găzduit mai întâi de Ibrăileanu, mai târziu chiriaș al lui Mihai Pastia, administratorul „Vieții românești”, din 1932 până la sfârșitul vieții, George Topîrceanu (1886-1937) a locuit în casa din strada Ralet nr. 7, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea. În odaia aceasta, „chiriașul grăbit” a scris Pirin-Planina. Epizoduri tragice și comice din captivitate și, totodată, a lucrat la romanul satiric, rămas neterminat, Minunile Sfântului Sisoe. Locuința îi aparținea pe atunci socrului lui Demostene Botez, Constantin Vrabie, și tot aici a funcționat redacția și administrația revistei săptămânale „Însemnări literare”, în 1919, din care făceau parte Mihail Sadoveanu, Garabet Ibrăileanu, George Topîrceanu și Demostene Botez.
Camera este dominată de biroul de lucru pe care se găsesc, într-o reconstituire muzeografică, instrumente de scris (toc, suport pentru toc, călimară, port-sugativă, clește de capsat hârtie, cutie de lemn pictată pentru creioane). Sunt expuse și alte obiecte care fac trimitere la George Topîrceanu: un barometru, discuri de patefon, aparate de fotografiat și negative pe sticlă realizate chiar de poet, un sfinx și o piramidă în miniatură, un sfeșnic, pipe, un serviciu pentru făcut cafea ș.a. Expoziția permanentă mai cuprinde o caricatură a lui Topîrceanu realizată de regizorul Ion Sava, manuscrise, cărți cu dedicație, fotografii, reviste și altele.
Sursa: https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/muzeul-george-topirceanu/
Casa memorială „George Topîrceanu” Vezi loc
Casa memorială „Nicolae Gane”
Casa memorială „Nicolae Gane”, ca muzeu, reconstituie camera de lucru a scriitorului care a stăpânit această casă. S-au folosit obiecte autentice, de epocă, din secolul al XIX-lea și obiecte, manuscrise, corespondență, documente, fotografii, tablouri, cărți care au aparținut omului de cultură care a fost un membru marcant al Societății „Junimea”.
Sursa: https://www.cimec.ro/Muzee/iasi/rom/#gane
Casa memorială „Nicolae Gane” Vezi loc
Casa memorială „Mihai Codreanu”
Cunoscut și ca Vila Sonet, Muzeul „Mihai Codreanu” a fost deschis publicului în ziua de 10 august 1970.
Casa în care a locuit Mihai Codreanu (1876-1957) a fost construită în 1934, pe un teren donat sonetistului de Primăria Iași, drept recunoaștere a admirabilei sale activități culturale. Interiorul locuinței este și acum, aproape în întregime, așa cum arăta în timpul vieții poetului, cu toate valorile artistice, cu biroul de lucru, sufrageria, dormitorul și salonul în care își primea oaspeții-scriitori, precum Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Otilia Cazimir, Ionel și Păstorel Teodoreanu, Garabet Ibrăileanu, George Lesnea și alții. Tot în această casă și-a scris sonetele ce vor alcătui volumul Statui. Sonete și evadări din sonet (1939).
Pe biroul de lucru al scriitorului pot fi văzute manuscrise, cărți, documente, ustensile de scris și alte obiecte care certifică autenticitatea spațiului în care a lucrat sonetistul, profesor, rector al Conservatorului, director al Teatrului Național din Iași. Printre documentele expuse figurează și Ordinul Național al Legiunii de Onoare din Franța, oferit pentru traducerea piesei de teatru Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand. Menționăm, de asemenea, impresionanta colecție de pipe, sculpturi și tablouri de artă, geamantanul cu monograma poetului, bastonul cu sabie, servicii din cristal și faianță, masa de șah la care au stat deseori Codreanu și Sadoveanu.
Sursa: https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/muzeul-mihai-codreanu/
Casa memorială „Mihai Codreanu” – Vila Sonet Vezi loc
Casa Dosoftei
Muzeul „Sf. Ierarh Dosoftei – Mitropolitul”, cunoscut și sub denumirea de Casa cu arcade sau „Casa Dosoftei” (fără temei), a fost inaugurat în data de 7 august 1970*. Imobilul este o casă negustorească din secolul al XVIII-lea, cu portic către stradă. Este ultima construcție dintr-un șir de dugheni ce au existat odată în mahalaua negustorească a Sfintei Vineri (vezi Dan Bădărău, Ioan Caprușu, Iașii vechilor zidiri. Până la 1821). Criticul de artă Petru Comarnescu consideră că „în modesta-i înfățișare, ea este o capodoperă arhitecturală, ca proporții și armonie”. Numele actual al muzeului datează din anul 2005, când a fost canonizat Mitropolitul Dosoftei.
Dosoftei (1624-1693) este considerat autorul primei noastre cărți „de intenție poetică” (Augustin Z.N. Pop), fiind primul versificator al Psaltirii în întreg răsăritul ortodox. A fost unul dintre cei mai mari cărturari din cultura română, deținând și rangul de Mitropolit al Țării Moldovei în două rânduri (1671-1674, 1675-1686). De sub teascurile tiparniței lui, adusă din Rusia cu sprijinul spătarului Nicolae Milescu, au ieșit la lumină cărți de o deosebită importanță pentru dezvoltarea limbii și literaturii române, precum: Dumnezăiasca Liturghie (1679), Psaltirea de-nțăles a svântului împărat proroc David (1680), Molităvnic de-nțăles (1681), Viața și petrecerea svinților (1682-1686) ș.a.
Vizitatorii pot descoperi, în cele patru încăperi ale muzeului, manuscrise, tipărituri, documente străvechi, icoane, pocaluri, crucifixe și alte obiecte de cult valoroase. Printre exponatele de mare rezonanță (multe unicat) menționăm: un Pateric slavon, din secolul al XIV-lea, Apostolul, cel mai vechi manuscris românesc datat (1559), Cazania lui Varlaam (1643), Psaltirea în versuri a lui Dosoftei (1673), cea mai veche copie a Letopisețului Țării Moldovei de Grigore Ureche (aprox. 1665) etc.
Sursa: https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/muzeul-sf-ierarh-dosoftei/
Casa Dosoftei Vezi loc
Casa „Vasile Pogor” – Casa Junimii
În inima Iașului se află casa cu „ferestrele toate luminate, ușile toate deschise” (G. Panu, Amintiri de la „Junimea” din Iași), în saloanele căreia își dădeau întâlnire câteva dintre personalitățile care au marcat istoria României moderne: Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Alexandru D. Xenopol, Vasile Conta, I.L. Caragiale, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Creangă și mulți alții. Pe atunci această casă aparținea lui Vasile Pogor, unul dintre fondatorii celebrei societăți culturale „Junimea”, și a găzduit nenumărate ședințe junimiste.
Muzeul „Vasile Pogor” a beneficiat de lucrări de restaurare între anii 1994 și 2006, 2018 și 2021. Muzeul „Vasile Pogor” a fost reamenajat muzeografic în jurul societății culturale „Junimea”.
Sursa: https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/muzeul-vasile-pogor-casa-junimii/
Casa „Vasile Pogor” – Casa Junimii Vezi loc
Muzeul „Mihail Sadoveanu”
Muzeul „Mihail Sadoveanu” a fost inaugurat în data de 5 noiembrie 1980, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea scriitorului care-i poartă numele.
„Casa cu turn”, construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea, a fost, inițial, reședința lui Mihail Kogălniceanu. Între anii 1917 și 1919, casa a fost închiriată de prințesa Maria Cantacuzino, și l-a găzduit pe compozitorul George Enescu. Din anul 1918, casa a intrat în proprietatea lui Mihail Sadoveanu (1880-1961). Familia prozatorului a locuit în „vila cu turnișor pătrat” din Copou timp de optsprezece ani (până în 1936, când s-a mutat la București), în două saloane, o cameră de lucru, un dormitor și două camere pentru copii. În biroul pe care și-l schimba dintr-o încăpere în alta, după inspirație, Sadoveanu a scris în jur de 35 de cărți.
Sursa: https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/muzeul-mihail-sadoveanu/
Muzeul „Mihail Sadoveanu” Vezi loc
Muzeul „Mihai Eminescu”
Muzeul „Mihai Eminescu” a fost inaugurat în ziua de 13 august 1989.
Impunătoarea construcție din parcul Copou a fost realizată în doar câteva luni, de către Primăria Municipiului Iași, după un proiect al arhitectului Virgiliu Onofrei. Mihai Eminescu (1850-1889), legat afectiv și cultural de Iași, a locuit acasă la Vasile Pogor, în așezămintele de la Trei Ierarhi și în bojdeuca lui Ion Creangă, însă n-a avut niciodată o locuință a sa. Putem considera așadar că Muzeul Național al Literaturii Române Iași i-a pus la dispoziție o „casă”.
De-a lungul anilor, Muzeul „Mihai Eminescu” a adunat o colecție importantă de fotografii, fotocopii după manuscrisele eminesciene (originalele se află, din 1902, la Academia Română), ediții princeps, medalii și cărți vechi (primele ediții ale cercetărilor ce marchează începuturile eminescologiei) din Donația „Dumitru Grumăzescu”. De asemenea, veți găsi expusă o bogată colecție de artă plastică (grafică, pictură și sculptură), lucrări ale unor mari artiști din țară și străinătate, precum: Richard Hette, Octav Băncilă, Sabin Bălașa, Dan Hatmanu, Liviu Suhar, Dan Covătaru, Constantin Tofan ș.a.
Sursa: https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/muzeul-mihai-eminescu/
Muzeul „Mihai Eminescu” Vezi loc
Muzeul „Constantin Negruzzi”
Conacul boieresc de la Hermeziu (Comuna Trifești, Iași), inaugurat ca muzeu al familiei Negruzzi la 7 octombrie 1995, tematica fiind realizată de muzeografii Constantin-Liviu Rusu (1937-1999) și Olga Rusu (1940-2013).
Conacul boieresc de la Hermeziu (Comuna Trifești, Iași), inaugurat ca muzeu al familiei Negruzzi la 7 octombrie 1995*, datează de la începutul secolului al XIX-lea. Moșia Trifeștii Vechi a fost primită drept zestre la căsătoria tatălui lui Constantin Negruzzi, Dinu Negruț, cu Sofia Hermeziu, în 1807.
Câteva personalități importante ale familiei Negruzzi și ale culturii române își leagă numele de această casă. Constantin Negruzzi (1808-1868), primul nostru mare prozator modern, părintele nuvelei istorice românești (Alexandru Lăpușneanu), membru fondator al Academiei Române, codirector al Teatrului Național Iași, ministru al finanțelor, președinte al Eforiei Orașului Iași (primar); Iacob Negruzzi (1842-1932), scriitor, președinte al Academiei Române, unul dintre fondatorii Societății „Junimea”, secretar al revistei „Convorbiri literare”; Leon C. Negruzzi (1840-1890), scriitor, fost primar și prefect de Iași; generalul Mihai L. Negruzzi (1873-1958), memorialist, fost primar de Iași și Rezident Regal al Ținutului Prut; Ella L. Negruzzi (1876-1949), prima femeie avocat pledant din România; Leon (Bob) M. Negruzzi (1899-1987), scriitor de limbă franceză.
Vizitatorii conacului boieresc pot admira bunuri de patrimoniu care au aparținut familiei Negruzzi (piese de mobilier, manuscrise, fotografii, cărți, flautul lui Iacob Negruzzi, pianul la care cânta Leon C. Negruzzi), precum și obiecte ce reconstituie atmosfera originală a casei, expuse în cele patru încăperi ale muzeului, respectiv Salonul de muzică și teatru, Sufrageria, Dormitorul, Biblioteca-birou, și în holul acestuia, unde veți descoperi o expoziție documentară alcătuită din manuscrise, cărți în ediții princeps, fotografii, obiecte de familie.
Sursa: https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/muzeul-constantin-negruzzi/
Muzeul „Constantin Negruzzi” Vezi loc
Muzeul „Vasile Alecsandri”
Casa „Vasile Alecsandri” a fost deschisă publicului în anul 1928, sub egida Academiei Române și a fost inaugurată ca muzeu memorial la 9 iunie 1957*.
Clădirea, construită între anii 1861 și 1867, sub supravegherea viitoarei soții a lui Vasile Alecsandri, Paulina Lucașevici, este locul unde poetul a trăit până la sfârșitul vieții. În cei 22 de ani petrecuți aici, „bardul de la Mircești” a compus cea mai mare parte a operei sale (Pasteluri, Legende istorice, Despot-Vodă, Fântâna Blanduziei, Ovidiu, Dumbrava Roșie) și a fost gazda unor nume importante ale secolului al XIX-lea.
Cele cinci camere ale muzeului evocă personalitatea complexă a lui Vasile Alecsandri (1821-1890). Biblioteca amintește de plurivalența scriitorului (poet, folclorist, prozator, dramaturg), numerele din revista „Convorbiri literare” stau mărturie pentru apropierea poetului de Societatea „Junimea”, fotografiile actorilor reînvie faimoasele Chirițe jucate pe scenele teatrelor, cutia cupei de la Montpellier dovedește recunoașterea internațională a creației poetului (Cântecul gintei latine), volumul Ostașii noștri, tradus în limba germană de Regina Elisabeta, este semnul implicării în viața politică a bardului de la Mircești, dar și al aprecierii de care se bucura în interiorul Casei Regale a României, în timp ce cufărul de călătorie, decorațiile și bicornul din catifea ilustrează activitatea diplomatului Vasile Alecsandri.
În parcul din apropierea casei de la Mircești se află un mausoleu, ridicat, prin grija Academiei Române, în anul 1928, după proiectul arhitectului Nicolae Ghica-Budești, și pictat de Paul Molda. Aici odihnesc Vasile Alecsandri și soția sa Paulina, precum și părinții poetului, Elena și Vasile Alecsandri vornicul.
Sursa: https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/muzeul-vasile-alecsandri/
Muzeul „Vasile Alecsandri” Vezi loc
Muzeul Literaturii Române
Muzeul Literaturii Române valorifică numeroase documente și obiecte de patrimoniu, îmbinând formule consacrate de etalare a exponatelor cu unele inedite. Expoziția permanentă propune o incursiune în istoria noastră literară, organizată în paisprezece săli de expoziție, aflate la etajul întâi al Casei Muzeelor. Dintre acestea, unsprezece sunt dedicate prezentării cronologice a unor personalități literare marcante sau a unor momente importante din evoluția literaturii române, fiind create următoarele săli: Mihail Kogălniceanu, Revista Dacia literară, Vasile Alecsandri, Societatea „Junimea”, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Sofia Nădejde, Revista Viața românească și Hortensia Papadat-Bengescu.
Muzeul se încheie cu trei săli conceptuale, în care artiști vizuali valoroși din spațiul românesc au fost invitați să creeze instalații artistice dedicate fenomenului literar. Astfel, au fost concepute următoarele trei săli: Boema ieșeană (realizată de Ion Barbu), „Rezervația de îngeri” (realizată de Felix Aftene) și ABIS.03 (realizată de Matei Bejenaru). Fiecare dintre ele reprezintă un elogiu artistic adus literaturii, creând totodată patrimoniu pentru viitor.
Sursa: https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/muzeul-literaturii-romane/
Muzeul Literaturii Române Vezi loc
Casa Memorială „George Enescu” - Vila Luminiș
Casa memorială „George Enescu” din Sinaia este un muzeu memorial amenajat în Vila Luminiș, în Cartierul Cumpătu din Sinaia.
Vila este realizată în stil neo-românesc în perioada 1923-1926, după planurile arhitectului Radu Dudescu.
Aici, George Enescu era vizitat de Cella Delavrancea, pianistă și scriitoare, membră a cenaclului lui Eugen Lovinescu.
Sursa: Wikipedia RO
Casa Memorială „George Enescu” - Vila Luminiș Vezi loc
Muzeul Hărților și copilul de pe coastă
Marea cu ferestre, 2025
Curent/Gen literar: Ficțiune contemporană
„Tatăl ei spusese că valurile înalte de șapte metri, nemaipomenite pe coasta Mării Negre, fuseseră menționate și în ziarele vremii. Se dusese el însuși mai târziu la Muzeul Hărților, ca să le citească și să se convingă că nu-și imaginase lucrurile în copilărie. Astea s-ar fi numit Documente Istorice.”
Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi Vezi loc