Fosta Terasa Oteteleșanu (azi Palatul Telefoanelor)

Aparținând prestigioasei familii de boieri olteni, Oteteleșanu, faimosul conac și terasă au fost timp de aproape un secol leagănul boemei literare și artistice și „un simbol al balurilor și recepțiilor cu ștaif din capitală” (Andreea Răsuceanu, Dicționar de locuri literare bucureștene) 

„Salonul Oteteleșenilor te consacra. Spre a fi cineva, oricine trebuia sa treacă prin acest salon. Aici se lansau fetele în lume, aici se lansau tinerii, aici se înnodau intrigile sentimentale, aici se puneau la cale căsătorii, aici se hotărau și multe combinații politice Tot aici se dădeau și reprezentații de teatru și este primul local din București unde se ascultă jazz. În perioada de iarna, în grădina localului era amenajat un patinoar.” (Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată)

Pe locul celebrei terase frecventate de-a lungul anilor de toți marii scriitori, poeți și pictori, s-a ridicat apoi Palatul Telefoanelor. 

Proaspăt ajuns la București, tânăr, motivat și plin de entuziasm, Toma Pahonțu reușește să își găsească un loc în lumea gazetăriei în timp ce studiază „Dreptul pentru carieră şi Litere pentru plăcerea lui.”

„La Terasa Oteteleşeanu, într-o seară, a întâlnit pe directorul revistei, aproape la fel de tînăr dar cu ifose de celebritate. În câteva săptămâni a făcut cunoştinţă cu diverşi scriitori, ziarişti, pictori, actori, şi toţi îl găseau simpatic şi interesant fiindcă scria critică şi avea curaj... În preajma vacanţei, prin sprijinul profesorului de estetică pe care-l frecventa, a intrat la o gazetă obscură de partid, cu o leafă de mizerie şi cu obligaţia de-a scrie zilnic o pagină întreagă fie direct, fie cu foarfecele. Era fericit. Făurea planuri, toate în jurul literaturii. Îşi dădu cuminte examenele. Se visa urmaşul lui Maiorescu.”