Strada Republicii

Sînt doar două vîrste pe Republicii

În iarna asta fără sfîrșit:

Studenții și pensionarii.

E ora 1 și Jacobs oferă

Gratis pliculețe de capucino.

Coada e disciplinată compactă.

De la Coroana Șuluțiu

Privește strada. Bea un schwartz.

Din hotel Steinhardt se uită

Pe geam. A venit ieri seară cu maică-sa

De la București.

Sebastian la etajul II se-nvîrte prin cameră și se

Gîndește cum să-și omoare personajul.

Tînărul Baciu coboară strada s-ar așeza și

Nu s-ar așeza la coadă.

Vocea din cort anunță că mai

Sînt 60 de pliculețe în

60 de secunde strada

e pustie.

„Ai mei îşi făcea cumpărăturile pe Republicii, un Lipscani al Braşovului, unde maşinile n‑aveau ce să caute. Strada era toată a oamenilor ce umpleau albia pietruită dintre cele două şiruri de clădiri, fiecare cu magazine la parter‚ unde vânzătoarele te priveau la fel de nemişcate ca nişte manechine, fără să te întrebe ce dorești. Unii se opreau în faţa vreunei vitrine, alţii intrau să se uite la ce era înăuntru – transilvănenii fiind campioni la „cumpăratul cu privirea” –, însă câţiva chiar erau hotărâţi să plece cu ceva în sacoşă. Mama n‑avea prea mulţi bani, fiecare leu fiind socotit şi pus deoparte pentru o cheltuială anume. Luam numai lucruri de care era neapărată nevoie, dacă le găseam la un preţ convenabil. La fel ca toţi braşovenii prin anii ’60, trebuia să fim chibzuiţi.”