Nu-mi spune Ana, când lumea mea se destramă

„În depărtare, Casa Poporului trona masivă, încremenită în timp, materializarea megalomaniei unei minți bolnave care ștersese de pe fața pământului peste 40.000 de clădiri, rupând astfel rădăcinile a zeci de mii de familii.”

„Mă îndrept alene spre trecerea de pietoni de lângă Hanul lui Manuc.” 

„La zece minute după ce am ajuns, ne așezăm comod la una dintre mesele înalte, cu scaune de bar tapițate cu bucăți de textile în culori pastelate și comandăm câte un pahar de vin dobrogean. La dorința Roxanei, așteptam un platou pescăresc, pe care urma să-l împărțim, care conținea faimoasele icre de știucă la care poftise.”

„Așez în vază lalelele albe cumpărate de la florăreasa mea preferată din Piața de Flori.”

„Librăria de pe Magheru, unde are loc lansarea, nu are o suprafață generoasă. Scaunele sunt apropiate, atmosfera intimă, de șezătoare.”

„E aici un restaurant italian. Intrăm să ne răcorim un pic și stăm de vorbă?„

„Eram invitați să petrecem noaptea dintre ani la Ștef, care locuia în Cotroceni în casa părinților lui. Roxana îmi spusese că Ștef ocupa singur etajul, iar părinții lui locuiau la parter, că aveau intrări separate și că, după cuvintele Roxanei, nu se călcau pe bătături.”

„A discutat un timp cu celălalt șofer, au făcut schimb de numere de telefon și a întors în loc, îndreptându-se spre Spitalul Universitar, aflat la foarte mică distanță. Camera de gardă era plină de persoane care mâncaseră și băuseră prea mult în noaptea de Revelion.”

„După ce ajung pe parte cu Hanu lui Manuc, o iau pe străduțe spre librăria deschisă într-o clădire monument. O bijuterie arhitecturală în care predomină lemnul de stejar și metalul vopsit alb, imaculat. Un decor impunător și discret în același timp, care dă întâietate cărților și obiectelor de artă fără a rămâne însă în plan secund. Mai mult decât un decor, interiorul este un spațiu fluid care curge asemenea poveștilor, când drept, când șerpuit.
Voi petrece aici câteva ore. Voi pleca cu sacul mai greu decât atunci când am intrat și cu contul bancar ușor avariat. Poate ar fi trebuit să caut ceva de îmbrăcat pentru eveniment mai întâi, va fi greu să merg prin magazine cu sacul plin de cărți, dar am trecut deja pragul librăriei și sunt cuprinsă de vrajă. Nu mă mai pot întoarce nici dacă aș vrea...”