Cartierul Colentina

„Belle este ultimul membru intrat în familia mea. Și ea are o poveste de viață demnă de a fi scrisă. Dintr-o pisică de doi ani, lovită și nedorită de nimeni, care trăia într-un subsol de bloc din Colentina, a ajuns în Belgia, unde are parte de o familie care să o iubească. Destinul ei pare desprins dintr-un film siropos cu final fericit - uneori viața e și așa, și e foarte bine.”

Alexandru Ipsilanti era conducătorul mișcării de eliberare a Greciei de sub Imperiul Otoman, Eteria, și responsabil pentru uciderea lui Tudor Vladimirescu. 

„In fine armata eteriei, mărită prin corpul lui Vasile Caravia și Iordache Olimpie, intră în Țara Românească, iar la 25 Mai ajunse la satul Colintina și formă acolo cuartierul ei general. Ipsilant primi închinăciunile boierilor, ale clerului și pe ale tuturor tagmelor ostășeşti şi neguțătoreşti. Lingușirile însă ce i se făcea în toate dilele de fananoți şi câțiva români corupți, ce voiau să exploateze eteria în interesul lor, ameţise foarte mult capul acestui căpitan; dar tocmai când bietul om se obicinuise cu viața și pompa domnească la care începuse să aspire, primi trista ştire că turcii au intrat în ţară prin mai multe părți, şi că se îndreptează asupră-i cu forţe considerabile ca să-l zdrobească deodată.”

Duplicitarul Dinu care se opusese revoluției lui Tudor Vladimirescu, apoi o susținuse atunci când vedea că are sorți mari de izbândă și ar putea însemna să își piardă privilegiile, vede în sosirea lui Alexandru Ipsilanti în Țara Românească, susținut de Rusia, o oportunitate unică de a-l înlătura pe Tudor Vladimirescu și de a opri răzmerița pornită de acesta împotriva boierimii. 

„După ce ciocoiul se împăcă cu conştiinţa sa în privința lașităţei ce voia să comită și după ce îşi făcu toate dresurile cu unul dintre consuli, porunci să înhame armăsarii la butcă și se duse la Colintina ca să se prezinte înaintea lui Ipsilante.
[...]
Ciocoiul îşi scoase cizmele cele de saftian roșii şi rămâind numai cu meșii îşi puse o pereche de papuci galbeni de Țarigrad, își strânse giubeaua la piept şi intră în camera lui Ipsilante, unde după ce făcu câteva complimente pline de linguşire, voi să sărute haina principelui, dar fiindcă principele refuză cu delicateţă acest act înjositor, ciocoiul sărută ciucurii patului pe care ședea Fanariotul.”