Fostul Hipodrom Băneasa

„Marie Jeanne şi Ana, ispiteau şi aprindeau dorinţi.
Cum ele se complăceau mult în compania lui Dan Kornea, cunoscut, de asemenea, pe turf, ca unul din gentlemenii cei mai aureolaţi, toţi bărbaţii rîvneau la situaţia acestui enfant gate, veşnic întovărăşit de ele.
Da, prezintă-mă şi pe mine.
Zît, era răspunsul lui, de cîte ori îl rugau prietenii, despre al căror scop nu era străin.
Şi Dan, îmbrăcat în cazacă de mătase şi în pantaloni albi de olandă care, bătută şi bătuţi de vînt, se lipeau pe corpul lui subţire, încordat în enervarea aşteptării unui nou triumf, se simţea, nu numai mîndru, ştiindu-se invidiat, ci şi dorit de Marie Jeanne. Printre atîţi amanţi anonimi ai trupului ei Marie Jeanne îl alesese pe Dan Kornea de amant al inimii. Toţi ceilalţi nu îndeplineau decît potolirea cărnii ei mereu agitată, el, şi orgoliul ce-l simt femeile, cînd ştiu că au în cuşca lor şi numai pentru ele, un bărbat rîvnit de altele. Numai cu el mai poposea în patul variatelor ei culcări şi poezia zbuciumului orizontal. Iar Dan, care galopase atîţi pursînge pe cordonul verde al pistei hipodromului, nu-şi amintea să-l fi purtat vreunul, în iureşul în care galopa în strînsă împletire cu Marie Jeanne, nemărginitul cîmp al dragostei, zmălţuit de florile pervertirii ei.”

„El zâmbi.
— Adică pilot?
— Da, ceva de genul acesta. Ceva care să-mi permită să zbor. Nu neapărat cu avionul sau nu numai cu avionul. Aeronaut pe dirijabil sau pe elicopter, în fine, orice care să-mi permită să văd Pământul de sus, de la înălţime.
— Şi?
— Şi ce? După cum îţi poţi lesne închipui, toată copilăria mi s-a spălat creierul cu ideea că aceasta nu este o meserie pentru fete. Că, da, există şi fete pilot, dar că nu este tocmai ceva potrivit pentru o domnişoară serioasă.
— Şi ai renunţat?
Nadia se încruntă puţin.
— Nu chiar. De când s-au deschis turele cu balonul pe deasupra Bucureştiului, am început să mă dau în mod constant şi în curând am să şi fac nişte cursuri de pilotaj pentru nacelă.
— Serios?
— Da. Domnul Şuşman, care deţine baloanele ce zboară de lângă Hipodromul Băneasa, mi-a promis că o să iniţieze cursul, dacă găseşte minim zece doritori.
Deşi, din cauza întunericului din acel loc, nu îi putea desluşi prea bine mişcările feţei, Dragoş avu impresia că Nadia se uită spre el.
— Te bagi?
El nu reacţionă.
— Ai putea măcar să încerci, să vezi cum e. Uite, mergem duminica viitoare, nu asta care vine, ci cealaltă. Ne ducem de dimineaţă să vedem cursa săptămânală de cai şi, după ce se termină, facem şi o tură cu balonul.
De data asta, Dragoş fu încredinţat că fata îl cercetează, însă preferă să evite un angajament tranşant.”

„Felix simţi nevoia de a rămâne singur, îşi luă rămas bun de la cei doi, care-l părăsiră cu cele mai atente gingăşii. Apoi o luă înainte cu o necesitate neînfrântă de a merge; străbătu toată Calea Victoriei, pustie, şi se înfundă în Şosea, până la Hipodrom. Pe măsură ce mergea şi obosea, sufletul i se calma şi începea să aibă o viziune mai obiectivă a lucrurilor.”

Tot dintr-un extras din presa vremii aflăm că împătimitul parior de la Hipodromul Băneasa își joacă ultima șansă de a-și recuperea averea pierdută tot prin pariuri și... pierde. Și pentru că era prevăzător își anunțase deja ziar moartea, cu o zi înainte. 

„Culiță Afanei, cunoscut pierde-vară, ăi-a jucat ultima șansă. Dacă ar fi câștigat, își refãcea averea. Punâd răul înainte, că pierde, și-a anunțat moartea în prealabil în ziare, la rubrica Decese. Calul pe care a pariat, April, iapa de 2 ani, a pierdut la potou. A fost găsit într-o baltă de sânge de jockey-ul Aristide. Pariorul și-a tras un glonț în gură, chiar dacă nu a crezut nimeni că o va face. Anunțul decesului a apărut în dimineața aceleiași zile în presă, chiar înainte de a i se găsi cadavrul. Ceasul rău! În anunț cititorii, rudele, cunoscuții au fost invitați de sinucigaș la incinerarea sa de la crematoriul „Cenușa”. Nefericitul parior se găsește doar azi la Morgă.”