Strada Mureșenilor

„Și mai greu au luat decizia să desfiinţeze Poarta Vămii, desi cea mare, veche şi frumoasă, fusese dărâmată, sau mai bine-zis se dărâmase, tot din cauza unui cutremur, în 1745. În 1838 se ridică o poartă nouă, mai mică şi fără valoare artistică, imitând stilul porţii Brandenburg din Berlin. Istoria acestei porţi nouă care stânjenea comunicaţia ce creştea necontenit în secolul al XIX-lea pe această arteră principală, merită să fie povestită. Tatăl meu era în consiliul comunal când edililor braşoveni li se puse, în anul 1891, o problemă grea de rezolvat. Societăţii tramvaiului i se dăduse concesia să pună ine până în Şchei, trecând prin Uliţa Vămii. Când să se aplice acest plan, se văzu că locomotiva tramvaiului nu încăpea pe sub bolţile porţii. Edilii saşi au fost literalmente copleşiţi de dilema în care ajunseseră. Tatăl meu, venind acasă de la şedinţa consiliului comunal, ne povesti ce se întâmplase în această memorabilă şedinţă. Pe când nimeni nu găsea o soluţie grelei probleme, el făcu singura propunere ce se impunea: să se dărâme poarta fără trecut şi fără stil, aşa cum o cere spiritul timpurilor nouă. Atunci toată adunarea izbucni într-un „ho! ho!” plin de revoltă. „În zadar hohoiti”, le replică tatăl meu, „progresul nu înaintează cu carul cu boi, pe care să-l poţi opri cu ho! Poarta va cădea!” şi a căzut, bineînleles.”