„Când s-a mutat, pentru câţiva ani, la Braşov, în vremea ireală în care noi nu existam nici măcar în gândul cuiva, Gyuri (domnul György E.) a făcut, de asemenea, un mers al trenurilor, Hermes, cu trenurile spre şi dinspre Braşov şi a scos un ziar democrat. A iniţiat şi un soi de colecţie de cărţi ieftine, distribuite la comunele din jur şi, cea mai mare bucurie pentru mamele noastre, ţinuse, cum ţi-am spus, pe Strada Vămii, Klostergasse, mai târziu Carol, iar în copilăria mea 7 Noiembrie, o papetărie care fusese pentru ele două cel mai frumos loc din lume, pentru că aveau voie să se joace cu tot ce exista în ea şi chiar să vândă nişte lucruşoare clienţilor, ca oamenii mari. Şi lor le plăcuse deci să se joace de-a oamenii mari. Desigur, le invidiam, ne-ar fi plăcut şi nouă să avem pe mână o papetărie.”

O scurtă poveste despre Poarta Vămii (cea Nouă)

Brașovul de altădată, 1977

Sextil Pușcariu

Curent/Gen literar: Memorialistică

Perioada: Anii 70

Tip de loc: Oraș

Tag-uri: Despre Brașov , Istorie urbană , Istorie culturală

„Și mai greu au luat decizia să desfiinţeze Poarta Vămii, desi cea mare, veche şi frumoasă, fusese dărâmată, sau mai bine-zis se dărâmase, tot din cauza unui cutremur, în 1745. În 1838 se ridică o poartă nouă, mai mică şi fără valoare artistică, imitând stilul porţii Brandenburg din Berlin. Istoria acestei porţi nouă care stânjenea comunicaţia ce creştea necontenit în secolul al XIX-lea pe această arteră principală, merită să fie povestită. Tatăl meu era în consiliul comunal când edililor braşoveni li se puse, în anul 1891, o problemă grea de rezolvat. Societăţii tramvaiului i se dăduse concesia să pună ine până în Şchei, trecând prin Uliţa Vămii. Când să se aplice acest plan, se văzu că locomotiva tramvaiului nu încăpea pe sub bolţile porţii. Edilii saşi au fost literalmente copleşiţi de dilema în care ajunseseră. Tatăl meu, venind acasă de la şedinţa consiliului comunal, ne povesti ce se întâmplase în această memorabilă şedinţă. Pe când nimeni nu găsea o soluţie grelei probleme, el făcu singura propunere ce se impunea: să se dărâme poarta fără trecut şi fără stil, aşa cum o cere spiritul timpurilor nouă. Atunci toată adunarea izbucni într-un „ho! ho!” plin de revoltă. „În zadar hohotiți”, le replică tatăl meu, „progresul nu înaintează cu carul cu boi, pe care să-l poţi opri cu ho! Poarta va cădea!” şi a căzut, bineînleles.”

Brașovul de altădată, 1977

Sextil Pușcariu

Editura: Dacia

Curent/Gen literar: Memorialistică , Non-ficțiune

Brașovul de altădată face parte din trilogia memorialistică publicată postum "Un neam, un oraș, o epocă" din care fac parte volumele Spița unui neam din Ardeal și Călare pe două veacuri. Marcată de un profund spirit naționalist compatibil cu convinge...

Vezi carte

Viața mai pe scurt, 2024

Mihail Vakulovski

Editura: Paralela 45

Curent/Gen literar: Liric

„Mihail Vakulovski scrie o carte despre îmbătrînire, despre cum zilele ţi se scrg necruţător printre degete, cu fiecare an tot mai rapid şi mai nemilos. Acest vomul concentrează zece ani din poezia unuia dintre cei mai importaţi scriitori români cont...

Vezi carte

Inocenții, 2016

Ioana Pârvulescu

Editura: Humanitas

Curent/Gen literar: Beletristică , Ficțiune contemporană

Inocenții e al treilea roman publicat de Ioana Pârvulescu, după Viața începe vineri (2009) și Viitorul începe luni (2012). Romanul prezintă două viziuni asupra lumii: cea a unei fetițe care vede lucrurile într-un fel extrem de personal și cea a f...

Vezi carte