Fosta Închisoare și Mănăstire Văcărești

Închisoare Mănăstire Bucuresti

Penitenciarul București a funcționat din 1864 până în 1973 în incinta fostei Mănăstiri Văcărești, demolată în anii 80 de regimul Ceaușescu. În prezent pe locul fostului ansamblu care data din secolul al XVII-lea se află Sun Plaza.

Evenimente

Cărți

Nadia îl învită pe Dragoș la vizitarea mănăstirii transformate în închisoare

Cișmigienii, 2020

Eugen Cadaru

Curent/Gen literar: Realism magic , Istorie alternativă , Urban

Perioada: Contemporan

Tip de loc: Închisoare , Mănăstire

Tag-uri: Despre București , Istorie urbană , Literatură fantastică , Urban , Geografie literară , Istorie ficțională

„Făcu rapid un plan:

— O luăm peste Dealul Măicăneştilor, trecem de el, coborâm o vale şi urcăm un alt deal şi ajungem la Mănăstirea Văcăreşti. Aceea care a fost şi închisoare mai demult, poate ai auzit. Mai departe, după ce o vizităm, mergem spre Hanul Mandravela, unde ne oprim să mâncăm o ciorbă şi poate să bei tu un pic de rachiu. Ce zici?

Dragoş nu scoase niciun cuvânt. Doar o urmărea. O vreme, din nou, între ei vorbi numai liniştea.”

Paraschiv și Gheorghe din banda lui Bozoncea ajung la închisoare

Groapa, 1957

Eugen Barbu

Curent/Gen literar: Naturalism

Perioada: Roman Postbelic

Tip de loc: Închisoare

Cei doi hoți din banda lui Bozoncea, prinși dintr-o neatenție, ajung pe mâinile sergenților care îi bat și îi torturează cu cărbuni încinși mai multe zile la rând pentru a-i face să își deconspire fostele furturi de cai și pe ceilalti membrii ai bandei. Pentru că rezistă cei doi sunt trimiși la Tribunal unde primesc fiecare câte un an de închisoare.

„În noaptea aia i-au suit iar în dubă şi i-au cărat în dealul Mărţişorului. Şi-au luat rămas bun de la hoţi. Unii şedeau încă în prevenţie, ţinuţi cu bacşişuri, să le treacă timpul mai uşor. Maşina hurducăia pe drumul prost şi-i dureau oasele de atâta bătaie. Şoseaua nepavată a Olteniţei urca spre închisoare. Auziră lăutarii dincârciumile mahalalelor. O dată îl trecură lacrimile pe Paraschiv. Codoşul şedea tăcut într-un colţ. I-au dat jos într-o curte mică, cu ziduri înalte şi porţi de fier, încuiate cu nişte driguri de oţel. Un gardian a făcut apelul, că aduseseră mai mulţi odată. Le-a strigat numele la fiecare şi poreclele, glumind şi i-a trimis la tuns. Frizerii, puşcăriaşi şi ei, abia îi aşteptau. Noaptea de sfârşit de varăera în miezul ei. Se schimba garda şi se auzeau glasurile gardienilor pe crestele de piatră. În locul hainelor, un magazioner le-a dat câte un costum gros de postav, în dungi. Mirosea a vechi şi ucenicul îşi pipăi capul cald, fără păr.”

Joszef își dorește să vadă bilbioteca Mănăstirii Văcărești

Diluvium, 2019

George Cornilă

Curent/Gen literar: Ficțiune istorică , Realism

Perioada: Contemporan

Tag-uri: Ficțiune , Istorie ficțională

„Să nu-și facă griji, îi spuse Barbur ieșind, nu rămîneau ei în ploaie, știa el multe locuri pe unde să înnopteze, chiar și pe degeaba, la schit, la Lazăr, sau la metoc, în Cartierul Armenesc, sau la Stavropoleos, la hanul monastiresc, sau pe coama Dealului Văcărești, acolo aveau și o bibliotecă mare, dacă nu cea mai mare. Atît fu nevoie să audă flăcăul, încît să înceapă să se roage de tovarășul său să meargă într-acolo, căci acela ar fi putut să fie capătul drumului lor împreună și locul unde i-ar fi putut spune, în sfîrșit, povestea sa, odată ce ar fi lămurit și el care era aceea.

Joszef îi mărturisi că nu s-ar fi așteptat ca tocmai Barbur să fie om bisericos, iar acesta îi răspunse că nu era, însă nici mulți dintre preoții și călugării pe care-i știa nu erau. Ajunseră acolo tîrziu, uzi pînă la os, fură primiți de un stareț palid, în rasă aspră și cu camilofcă pe cap, li se dădu ceva de-ale gurii, niște cartofi fierți, niște fasole făcăluită, însă Joszef mîncă fără tragere de inimă. Cînd li se arătase calea spre chilii, Joszef întrebă dacă putea vedea biblioteca. Starețul se posomorî. Nu mai rămăsese mare lucru dintr-însa. Încă de cînd Vodă Mavrocordat Întîiul pierise de ciumă, biblioteca începuse să se risipească, încetul cu încetul, de nu se mai găseau acolo mai mult de cîteva duzini de cărți, toate bisericești. Pînă tîrziu în noapte, la lumina unui opaiț, Joszef stătu în scriptoriu, căutînd cu înfrigurare printre Psalmii lui Dosoftei, Tetraevanghelul și Psaltirea lui Coresi, Liturghierul lui Macarie, Apostolul lui Liubavici, Procanonul lui Petru Maior, Bogoslovia lui Samuil Klein, Bucvarul lui Hagi Polizou, Biblia lui Șerban Cantacuzino sau Codicele voronețean. Diluvium nu era acolo. Nu-i rămînea altceva de făcut decît să aștepte întoarcerea boierului Pamfil. Cu acest gînd în minte, adormi cu capul pe pupitrul de lucru.”

Groapa, 1957

Eugen Barbu

Curent/Gen literar: Naturalism

Groapa (1957), roman scris de Eugen Barbu, este o scriere de tip naturalist care redă viața într-o mahala a Bucureștiului interbelic, în jurul unor foste gropi de gunoaie și de exploatare a argilei. Acțiunea urmărește povestea locuitorilor marginaliz...

Vezi carte

Cișmigienii, 2020

Eugen Cadaru

Editura: Polirom

Curent/Gen literar: Realism magic , Istorie alternativă , Urban

Cum ar fi fost România dacă la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial nu ar fi fost ocupată de Uniunea Sovietică? Ce ar fi discutat Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Țuțea și Mircea Vulcănescu într-o frumoasă dimineață a anului 19...

Vezi carte

Diluvium, 2019

George Cornilă

Editura: Crux Publishing

Curent/Gen literar: Ficțiune istorică , Realism

La finele Epocii Fanariote, copilul Joszef din Dörrental descoperă că este altfel decât ceilalți. Ploaia îl însoțește oriunde merge. Până și împrejurimile Dörrentalului, umede, mlăștinoase, luxuriante, fuseseră aride până la nașterea sa. Acum, vechiu...

Vezi carte