Tâmpa

„Oricât de mult aş fi vrut să ascund asta, maică‑mea a observat destul de repede că nu mi‑e bine. Atât ea, cât şi tata au încercat, fiecare în felul lui, să mă scoată din starea de abulie. Tata zicea că nu e bine să stau atâta în casă, că trebuie să fac puţină mişcare. Mă punea să‑mi iau bocancii, o sticlă cu apă, eventual ceva de mâncare şi mă trimitea pe Tâmpa:
— Na, nyomás !1 îndemn pe care‑l însoţea cu un fluierat specific, ca atunci când un personaj din desene e azvârlit afară din casă de un alt personaj sau ca atunci când alunecă brusc pe gheaţă.
Altădată, când era mai prost dispus, spunea doar :
— Te duci ! şi îmi dădea un ghiont prietenos. Urcam furios potecile, cu privirea încruntată, nu mă uitam nici în stânga, nici în dreapta. Mi se rupea de pădure şi luminişuri, de păsărele şi de ozon în general. Dar, oricât de furios aş fi fost pe tata, nu îndrăzneam să‑i nesocotesc vrerea. Cu toate că aveam deja nouăsprezece-douăzeci de ani, nu cultivasem niciodată spiritul de frondă.”

„Ziarele anunţau că la „dorinţa fierbinte a populaţiei muncitoare din Braşov”, oraşul va purta numele geniului conducător al Uniunii Sovietice, deşi nimeni nu auzise vreodată vreun muncitor care să aibă dorinţa asta, nici măcar din greşeală. Şi, cel mai ciudat, pe Tâmpa, spre partea stângă, cum te uitai la ea, brazi proaspăt plantaţi formau, cu litere mari de tipar, acelaşi STALIN.
— Aici, cel puţin, partea stângă e bine aleasă, comenta Tanti, deşi mă mir că-i aşezat cam la margine, nu? Cui i-o fi venit o asemenea idee?
[...]
Trecuseră deja şapte ani de la moartea nemuritorului. La expeditor, unii mai scriau Tov., dar alţii reveniseră, plini de teamă sau plini de curaj, după firea fiecăruia, la Dl şi Dna. Brazii cu literele n-au fost tăiaţi, silvicultorii au găsit altă soluţie: au plantat în locurile goale alţi brazi, un pâlc care a înghiţit destul de repede prima parte a numelui, STA. Doar LIN a mai rămas câţiva ani pe partea stângă a Tâmpei, şi ne era arătat de părinţi, nouă şi musafirilor, de pe terasa pierdută între acoperişuri, ca să vedem „cum se scrie istoria”. ”